Hidratarea și mișcarea postoperatorie gastric sleeve – Interviu A7TV
decembrie 13, 2020
Despre Bila Leneșă – A1 Neatza cu Răzvan și Dani
aprilie 17, 2021
Acumularea de grăsime sub formă de țesut adipos nu ne face doar o burtică mai proeminentă, dar ne afectează și creierul.
Aceste modificări cerebrale, reprezentate în principal de atrofie cerebrală (confirmată repetat prin studii imagistice RMN) și alterare cognitivă, vor determina perpetuarea supraalimentării, constituind un cerc vicios care face orice încercare de a slăbi să fie (foarte frustrant!) sortită eșecului de la bun început.
Obezitatea generează o reducere a dimensiunilor creierului, care apare independent de alți factori potențial contributori.
Cum era de așteptat, rezultatul este reducerea funcțiilor cerebrale executive și cognitive în 10 ani de BMI (indice de masă corporală) de peste 30kg/m², efect care se intensifică odată cu înaintarea în vârstă.
Obezitatea și alterarea memoriei
În mod particular, obezitatea centrală (viscerală), caracterizată printr-o circumferință abdominală mai mare de 88 cm la femei și de 102 cm la bărbați, duce la alterarea memoriei și predispune la apariția tulburărilor neurodegenerative de tip demență Alzheimer în decurs de 30 de ani. Riscul este cu atât mai mare cu cât este mai mare și circumferința abdominală și se regăsește și la persoane altfel normoponderale dar cu abdomen proeminent.
Ca să vă faceți o idee despre acest risc, el este de 2,72 ori mai mare pentru supraponderali și de 3,6 (!) ori mai mare pentru obezi (studiile au fost făcute pe subiecți care au fost urmăriți timp de 3 decade).
Cât despre memoria de scurtă durată, și ea este afectată.
Un experiment făcut la Universitatea Cambridge a constat în ascunderea de către subiecții obezi a unor obiecte într-un labirint virtual, cerându-li-se apoi în scurtă vreme participanților să le regăsească. Performanțele au fost cu atât mai slabe cu cât BMI a fost mai mare.
Aceasta deoarece hipocampul, o zona cerebrală asociată în mod particular cu procesele de memorie și învățare, este una dintre stucturile cele mai afectate de atrofie din cauza obezității. Problema este că deficitul de memorie se asociază cu alterarea patternului alimentar, cei suferinzi de forme grave de amnezie putând să dejuneze sau să cineze repetat numai pentru că nu-și pot aminti că abia au terminat de mâncat, dar și (imaginația fiind în strânsă legătură cu memoria) pentru că nu se pot imagina pe ei înșiși ca fiindu-le foame.
Atenția și memoria
Atenția și memoria sunt independente, dar cu cât suntem mai atenți la un eveniment, cu atât mai bine îl înregistrează și memoria noastră.
Dovadă stă în faptul că mâncatul în timp ce joci un joc în fața calculatorului sau în timp ce privești un film este semnificativ mai mare cantitativ decât în lipsa unor astfel de activități. Dimpotrivă, dacă mintea este atentă și concentrată asupra mesei și mâncării, mâncatul este în tihnă și atenția îndreptată asupra ritualului mesei, aceasta permite creierului să resimtă mai intens plăcerea și să constate mai repede apariția senzației de sațietate și, astfel, dimensiunea porției ingerate până la satisfacția de a fi “sătul” este mai mică (uneori chiar cu o treime).
Obezitatea și diabetul zaharat
Una dintre cele mai nefericite asocieri ale obezității este cu diabetul zaharat.
În acest caz, condițiile de atrofie cerebrală datorate obezității per se se cumulează cu microinfarcte cerebrale cauzate de ateroscleroza asociată ambelor afecțiuni.
Cu cât diabetul este mai prost controlat (glicemia și hemoglobina glicozilata HbA1c sunt mai mari), cu atât atrofia cerebrală și deteriorarea cognitivă sunt mai rapide. Se estimează că volumul creierului se reduce în medie în fiecare an cu 0.49%, HbA1c fiind un factor independent de risc, la care se adaugă efectele negative majore ale hiperinsulinemiei, fapt regretabil care se regăsește și la adolescenții obezi.
Obezitatea și apnee obstructivă în somn
O alta asociere cu impact important asupra creierului este cu sindromul de apnee obstructivă în somn. Nivelurile scăzute de oxigen din sânge, fie ele acute nocturne, în timpul perioadelor de absență a respirației în somn, fie chiar și în timpul zilei, în cazurile cele mai grave în care grăsimea intraabdominala nu permite o respirație normală, contribuie suplimentar, dacă mai era nevoie, la distrugerea celulelor cerebrale și la atrofie.
Mecanismele prin care obezitatea interferă cu creierul sunt multiple și complexe, și includ metaboliții cerebrali, în principal colina, indicator al deteriorării membranelor celulare și N acetil aspartatul, marker al viabilității neuronale. Modificarea concentrațiilor acestora, mai cu seamă în lobul frontal, se corelează cu aspectul de atrofie vizibil RMN.
Obezitatea la menopauză
Adipokinele, hormoni inflamatori secretați de țesutul adipos (obezitatea este o stare de inflamație cronică!), interacționează cu neuropeptidele cerebrale și afectează și echilibrul zahărului în sânge.
Acest efect pare mai pregnant la femei după instalarea menopauzei, în asociere și cu restul modificărilor hormonale care se instalează în acest moment al vieții.
În plus, inflamația generează o stare de stres a întregului organism, care duce la epuizarea rapidă a rezervalor de vitaminelor din grupul B, a magneziului și a vitaminelor C și E, iar la inducerea unei asemenea stări contribuie și alimente cum sunt cele cu multe zaharuri rafinate, grăsimi în exces, produse din carne procesată și alcoolul.
Ce putem face?
În primul rând trebuie să scădem în greutate până la a deveni normoponderali și să ne menținem așa.
Aceasta poate că în timp va contribui la reversarea pagubelor în funcția cerebrală măcar parțial, dar cu siguranță va limita progresia spre demență. Atunci când greutatea a crescut și a depășit limita unui BMI de 35 -40kg/m², șansele reale să realizăm acest lucru numai prin dietă sunt foarte mici.
Mecanismele cerebrale implicate sunt multiple, alături de atrofia cerebrală despre care am vorbit se regăsesc și dependența de mâncare, care este foarte similară cu orice altă dependență (alcool sau droguri), și care ne face să mâncam din ce în ce mai mult pentru a obține același nivel de plăcere și mâncatul compulsiv, care explică cel puțin în parte efectul de yo-yo al dietelor. Prin urmare, singura soluție viabilă este să apelam la ajutor și cel mai eficient și sigur ajutor s-a dovedit până acum a fi chirurgia bariatrică.
Activitatea fizică regulată
Deosebit de importante sunt și activitatea fizică regulată și menținerea unei funcții cardiovasculare cât mai bune.
Alături de o mai bună oxigenare a creierului printr-o circulație cerebrală mai aproape de nevoile creierului și ameliorarea leziunilor vasculare asociate dislipidemiei din sindromul metabolic, duce și la creșteri ale volumului cerebral datorate unor factori de creștere cu rol în stimularea neurogenezei.
Persoanele care merg pe jos 40 de minute timp de 3 zile pe săptămână înregistrează creșteri de volum ale creierului, observație care reaprinde speranța că cei deveniți normoponderali și activi fizic se pot reîntoarce, cu timpul, măcar parțial, la vechile performanțe cerebrale.
